TECUCIUL, AREOPAG AL AFORIȘTILOR ROMÂNI DE PRETUTINDENI

Acad. NAJI NAAMAN (Liban)

Există în zilele noastre o criză îngrozitoare a culturii și în special a cărții și a lecturii. Personal, cred că virtuțile umane sunt în declin și că ființa umană devine mai egoistă, mai lacomă și este atrasă de partea superficială a noilor tehnici de comunicare socială.

Istoria culturii universale nu este decât un aforism de interpretat. Aforismul îi poate ajuta pe cei derutați. Internetul este o armă cu patru tăișuri. Să utilizăm numai partea lui bună.

Acad. N. Dabija (Rep.Moldova)

Țara e plină de doctori în știință care nu știu să semneze și academicieni analfabeți, cu tineri pentru care telefonul spune cât demult se iubesc și părinții cărora internetul le reproșează că nu-și ascultă copiii.

În acest context, ca să nu rătăcim de tot progresul tehnic și cultura, ar trebui să se ajute reciproc, ele neputând coexista decât împreună, decât fiind un tot, ca sămânța cu țărâna umedă din jurul ei.

Cât omul nu va înceta să mediteze, aforismul, ca gen, va trăi. Steaua lui va răsări zilnic, așa cum luceafărul își anunță tot zilnic locul său de pe cer.

Fabrizio Caramagna (Italia)

Există o criză a lecturii, pentru că am intrat în societatea narcisismului și a divertismentului. Toată lumea, chiar și cel analfabet, poate în orice moment să scrie și să publice cartea lui și să arate lumii vanitatea sa. Acum, toată lumea scrie și nimeni nu citește. Cititorul pur, cel care citește numai pentru plăcerea de a citi, a devenit rar. Acest narcisism literar face să fie publicate, în fiecare an, aproape 100.000 de volume (numai în limba italiană). Pare să fie o piață în care toată lumea ridică mâna pentru a spune: Eu, eu, eu! și care, din punct de vedere fonetic, seamănă cu răgetul măgarului: Hi ho! Hi ho!

Valeriu Butulescu

Nu, nu există o criză a culturii. Dimpotrivă. Este o perioadă de maximă înflorire a acesteia. Poate cartea clasică, de hârtie, este în regres, timpul ei a cam trecut. Dar suportul electronic face miracole! Astăzi, miliarde de oameni citesc pe internet! Acum se citește mai mult ca oricând! Aforismul modern s-a extins enorm. A devenit o specie literară foarte cultivată și accesibilă. Și-a pierdut strălucirea, poate și prin faptul că mulți din autori se cantonează în calambururi și jocuri de cuvinte, trimițând specia în derizoriu, departe de spiritul meditativ. Dar importanța practică a aforismului de astăzi e dovedită.

Festivalul International al Aforismului

Festivalul International al Aforismului.
Editia a IV-a, octombrie 2020.
Tecuci – Romania

PALMARES:
Premiul I ex-aequo GINA ZAHARIA
Premiul I ex-aequo GABRIEL PETRU BĂEȚAN
Premiul al II-lea GEORGE DRĂGHESCU
Premiul al III-lea ANY DRĂGĂNOIU

PREMIUL SPECIAL ,,STEFAN PETICĂ“ – NICOLAE SCHIȚCO
PREMIUL SPECIAL ,,ION PETROVICI ”- ION CUZUIOC (REP. MOLDOVA)
PREMIUL SPECIAL ,,HORTENSIA PAPADAT BENGESCU” – ELENA STAN
PREMIUL SPECIAL ,,CALISTRAT HOGAȘ” – LIVIU ZAMFIRESCU
PREMIUL SPECIAL ,,IORGU IORDAN” – ADRIAN RACARU
PREMIUL SPECIAL ,,COCUȚA CONACHI” – Mr. KOAN

S-AU ACORDAT DIPLOME DE EXCELENȚĂ: CONSTANTIN TUDORACHE, TRAIAN D. LAZĂR, TEODOR PARAPIRU, ELIS RÂPEANU, GEORGE CORBU, DOREL VIDRAȘCU, EMIL DINGA, PETRE ISACHI, DUMITRU BRĂNEANU, FIRIȚĂ CARP, VALERIU BUTULESCU, VIOREL VINTILĂ, POMPILIU COMȘA, C. ARDELEANU, N. PETRESCU-REDI, PETRUȘ ANDREI, LETIȚIA COZA, IONUȚ CARAGEA.

AFORISMUL – STATUIA UNUI GÂND CE SE VREA NEMURITOR

IMG_6151

Interviu Nicolae MAREȘ – Vasile GHICA

 

Lec mi-a pus mintea pe bigudiuri

Cum ați ajuns la aforism, Domnule Ghica?

În copilărie, pe căi ocolite, am început, ca tot românul, cu versuri. În clasa a III-a, pregătisem o poezioară dedicată, de 8 Martie, tovarășei învățătoare. Văzând titlul, colegul de bancă a trecut la șantaj: – Dacă nu-mi dai două penițe, te spun tovarășei! Totuși, am recidivat . În clasa a VII-a, aveam chiar o rubrică la gazeta de perete a școlii. În liceu am fost la un concurs al tinerelor speranțe. În facultate, am dat-o pe jurnalism. Pentru o știre publicată de Viața studențească, primeam niște bănuți suficienți pentru o friptură și o halbă de bere. Atunci am câștigat, din scris, cei mai mulți bani. La literatură am renunțat. Am întrebat-o, chiar în anul întâi, pe o funcționară, cam câte volume are Biblioteca Eminescu. Mi-a dat cifra exactă: două milioane și ceva. Oho, mi-am zis eu pe un ton moromețian: – Cum să te bați cu ăștia? Și am închis capitolul. Ajuns la catedră, am continuat să fiu un asiduu cumpărător și cititor de literatură. Într-o zi am luat de la librărie cărticica Gânduri nepieptănate a polonezului Stanislaw Jerzy Lec, apărută la Junimea, tradusă de dvs., stimabile  domn, Nicolae Mareș. Am citit și am recitit cărțulia de nu știu câte ori, în noaptea aceea. O știam pe de rost. M-a prins somnul doar spre ziuă. Am înțeles atunci că, prin intermediul acestei minuscule specii, aș putea să comunic și eu cu semenii. Aveam 31 de ani. Timp de jumătate de secol, această zgâtie de aforism mi-a furat liniștea, mi-a pus mintea pe bigudiuri, dar mi-a adus și ceva satisfacții.

Știți că aforisme din Lec se citau în timpul războiului rece și la Tribuna ONU.  Eu l-am cunoscut la Varșovia în 1965. Erau reviste în Polonia, care trăiau din publicarea a 8-10 aforisme din Lec. Și apăreau în sute de mii de exemplare. Și la noi le-am publicat, inclusiv în România literară, pe vremea în care Geo Dumitrescu era redactor șef, dar cu pseudonimul Nicolae ARMES.

 –  Cum îl definiți aforismul?

 – Am încercat de mai multe  ori să-l pictez în câteva vorbe. Îmi amintesc o variantă. Aforismul ar putea fi statuia unui gând.

 Care a fost calea aforistică a scriitorului Vasile Ghica, fie ce-o fi, departe de București, trăind de când se știe la Tecuci?

 Începusem să public, pe ici pe colo, câte un grupaj de ziceri.

Și ați rămas consecvent !

Îmi amintesc cum prin anii 70 s-a anunțat, cu surle și trâmbițe, sosirea Cenaclului Flacăra al poetului Adrian Păunescu. Organizatorii le-au cerut condeierilor să le dea câteva pagini din ce au ei mai bun. Lui Păunescu îi plăcea să citească, pe parcursul manifestării, secvențe din textile aborigenilor. Culmea, s-a oprit asupra aforismelor mele. M-a chemat pe scenă, apoi la București. Mi-a făcut rubrică săptămânală în celebra lui revistă cu un tiraj de 600.000 de exemplare. De aici, le lua Ion Ghițulescu și le citea dimineața la Radio 1, iar fantasticul Paul Grigoriu le comenta, uneori, pe Radio 2. M-am obrăznicit și am dus un manuscris la Editura Junimea din Iași. A fost aprobat imediat,dar am așteptat șase ani la rând, pentru că nu existau decât 15 edituri în țară.

Acum sunt cca. 5000

 –  Pe baza chestionarelor aplicate cititorilor,  s-a ajuns la tirajul de 100.000 de volume. Era prea frumos să poată fi adevărat.A venit  însă Revoluția…. Câțiva ani buni, românii nu au mai citit decât ziare. După alți ani, a apărut oportunitatea traducerii în limbi de circulație universală. Trei traducători de excepție: C-tin Frosin (l.franceză),Petru Iamandi (l.engleză) și Fatma Sadâc (l.turcă) mi-au tradus trei volumașe pe care le-au trimis în afară, de unde s-au întors cronici favorabile. Cu volumul În ghearele râsului am luat un premiu în țară și altul la Beirut.A urmat lansarea cărții la Forumul Asia-Europa și la Congresul scriitorilor arabi. Cartea și-a continuat drumul la Madrid și în țările de limbă spaniolă. Asha Bhosle, o mare cântăreață și actriță din India a pus, ca titlu, pe un album aniversar, un aforism de-al meu (a precizat și numele autorului). A vândut zece milioane de albume. Cel mai important premiu l-am luat la Torino. Apoi, trei aforisme de-ale mele au figurat în subiectele de la Bacalaureat. Au mai fost și alte bucurii, dar nu am sentimentul că am atins niște cote superlative. Mai caut încă. Am publicat prea multe aforisme, nu am manifestat, uneori, suficientă exigență în selecția textelor.

IMG_6167

  Nu vreau să trec la o altă întrebare, fără a vă felicita în mod cordial pentru organizarea Festivalului de aforistică pentru românii de pretutindeni de la Tecuci. Cum îl veți dezvolta?

 – Am organizat acest festival împreună cu domnul Eugen Pelin, presedintele Fundației Pelin și cu sprijinul financiar modic din partea Primăriei si a unor oameni de afaceri locali.

Primăria din Tecuci nu conștientizează oare că prin scriitorul Vasile Ghica și prin ceea ce face Fundatia Pelin în această direcție intră în istorie ?

IMG_6080

Modestia mă îndeamnă să nu vă răspund.

  • De acord, dar arătați, vă rog, interviul primarului. Nu de altceva dar algerile bat la ușă !
  • Eu vă răspund doar că am fost onorați de prezența unor personalități de renume internațional: acad. Nicolae Dabija (Republica Moldova), acad.Naji Naaman (Liban), eminescologii N.Georgescu și Th.Codreanu, c riticul literar Doina Rizea,poetul și traducătorul C-tin Frosin. Printre premianți s-au aflat scriitori din: Franța, Canada, SUA, Italia, Isrel, Republica  La ediția a patra, (dacă pandemia se va îndura să ne părăsească), așteptăm să vină de la Paris două somități: Francois Vaucluse și Creola Băltărețu Thenault. Ne propunem pentru viitoarele ediții să operăm o selecție mult mai riguroasă a textelor, să adâncim calitatea dezbaterilor și să avem o participare mai bogată din partea scriitorilor români din afara granițelor țării.
  • Personal am convingerea că, începând de la cronicari și până azi, românii au dezvoltat o literatură sapiențială de prestigiu. De ce  oare „elitele” nu îi dau locul cuvenit azi? Din ignoranță sau din invidie?
  • Dacă deschidem diverse antologii ale aforismului românesc realizate de Centrul Cultural Galați, de Efim Tarlapan, de Fabricio Caramagna (scoasă la Torino și difuzată în toată Europa) sau cea a sârbului Alex.Ciotrici, putem observa, cu ușurință, că această specie a fost îndrăgită și ilustrată de mari scriitori valoroși cum ar fi: cronicarii, D.Cantemir, B.P.Hașdeu,  Titu Maiorescu, M. Eminescu, N.Iorga, Emil Cioran, Lucian Blaga, C-tin Noica, iar din cei de azi:  Grigurcu, Th.Codreanu, Valeriu Butulescu, N.Petrescu Redi, Nicolae Mareș, Mircea Oprea, C-tin Ardeleanu etc.
  • Cu toate acestea, un distins domn din conducerea Uniunii Scriitorilor Români îmi spunea că aforismul românesc actual nu există. Iar unele edituri și aproape toate revistele USR nu publică aforisme. Cred că această culpabilizare a unei specii nu s-a mai întâmplat nicăieri în lume. Este adevărat că se tipăresc multe volume de aforisme de nivel mediocru. Dar nu apar destule cărți foarte proaste de poezie, de ce nu și de proză? Desconsiderarea aforismului contemporan nu este o chestiune de invidie, ci de necunoaștere a realității.
  • Împărtășesc întegral punctul de vedere al Domniei Voastre. Să nu cedăm : Blaga a debutat acum o sută de ani cu volumașul – Pietre pentru templul meu, pe care Tudor Vianu l-a elogiat imediat dupî apariție în presa vremii. Mai mult, în secolul al XIX-lea receptarea lui Goethe în românește s-a făcut prin traduceri frecvente din aforistica /sentințele/ titanului de la Weimar.
  • Tinerii din Tecuci au intrat pe harta culturală a lumii
  • În altă ordine de idei, știu că profesorul Ghica pregătește tineri pentru aforistică, că lărgește astfel baza răspândirii. Cum merge proiectul?
  • Încă de la prima ediție a Festivalului nostru,ne-am îndreptat atenția spre elevi, viitorii noștri cititori și creatori.Am ieșit chiar din tiparele obișnuite când, la întâlnirile cu elevii, scriitorii citeau iar ei ascultau sau butonau telefoanele mobile. I-am rugat pe ei, ca sub îndrumarea profesorilor să lucreze. Și s-au apucat de treabă. Au căutat în biblioteci ori pe internet aforisme, l e-au grupat tematic, le-au comentat, s-au contrazis, au alcătuit și ei simple cugetări pornind de la proverbe, au făcut desene după ele. Observând înaltul spirit de creativitate al elevilor, acad.Naji Naaman m-a rugat să selectez 50 de lucrări.  După câtva timp,echipa distinsului oaspete a realizat cărticica Gânduri desenate, în șase limbi, 3000 de exemplare și difuzată în multe țări, inclusiv pe rețelele de socializăre. S-a scris atunci că acești tineri au așezat Tecuciul pe Harta Culturală a Lumii. Este,evident,o exagerare, dar acești  tineri  reprezintă pentru noi un câștig și o speranță.

 

Consemnare :   Nicolae MAREȘ,   fost ataşat,  ministru  plenipotenţiar şi director în Ministerul Afacerilor Externe;  primul director al Bibliotecii Române de la Paris; primul şef al Misiunii diplomatice române de la Skopje, etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aforisme cu Pelin

IMG_1778

Festivalul Internațional al Aforismului, ediția a treia, octombrie 2019

„Peline, dragă peline,/ amară-i frunza pe tine…”, zice un vers popular și nu zice greșit, am gustat și eu planta, sub formă de ceai, și era gata să-mi deversez intestinele. Dar are scriitorul Ștefan Mitroi un titlu de roman – „Dulce ca pelinul” – un oximoron, desigur. Cunoscându-l pe domnul Eugen Doru Pelin, aș zice că-i dau dreptate scriitorului Mitroi, în defavoarea autorului anonim și popular. Acum, nu vă grăbiți să mă judecați, ori să-l judecați pe dumnealui, nu l-am gustat, dar am gustat din roadele eforturilor sale și a rezultatelor excepționale în domeniul culturii și educației. Desigur, mulți dintre cititori, în special aceia care „se dau pe internet”, au aflat despre manifestările artistice, culturale și educative de la Ateneul Tecuci al Fundației „Pelin” al cărei președinte este. Am vrut să zic „pe care o conduce”, dar nu ar fi fost expresia corectă, m-am convins de aceasta cu ocazia participării la cea de a treia ediție a Festivalului Aforismului de la Tecuci, care s-a desfășurat la început de octombrie. Domnul Pelin nu conduce, ci face tot ceea ce este de făcut: susține financiar, adună oameni, îi servește (cu mâncare, cafea, vin), se duce, se întoarce, dă cu mopul, în costum și cravată, când este solicitat, urcă pe scenă și spune câteva cuvinte, face poze, cară cutii, desface pachete, oferă cărți, trofee, face conversație, și multe altele, toate acestea cu zâmbetul pe buze și cu o mulțumire care i se citește permanent pe chip. Nu vorbesc despre un extraterestru, ci despre un om ca toți oamenii, dar parcă altfel, care, pe deasupra, e caracterizat și de modestia oamenilor cu adevărat mari, importanți și generoși. Fundația „Pelin”, cu al său Ateneu, este o oază de normalitate, de frumusețe, de aer curat, de spiritualitate înaltă, într-un oraș despre care taximetriștii – acești istorici locali de ale căror povești nu mă lipsesc niciodată când merg într-un loc străin – mi-au spus că: „este un oraș mort”, „e oraș de țigani”, „nimeni n-a făcut nimic de 30 de ani încoace pentru Tecuci”, „înainte avea 55.000 de locuitori, iar acum mai are 35.000”, sau „în afară de maică-mea, nu mă mai leagă nimic de Tecuci, deși familia mea trăiește aici de 200 de ani”. Ascultându-i pe acești taximetriști, m-am întrebat cum să ai curajul și pretenția să aduci cele mai înalte valori ale artei contemporane (dacă e să ne gândim numai la muzicienii care au călcat și urmează să mai calce pragul Ateneului), într-un astfel de loc. Dar îmi răspund, spunându-mi că tocmai asta e provocarea cea mare. Nimeni nu se miră dacă faci artă în moțul capitalei ori prin marile orașe europene. Voi lăsa pe altădată aceste întrebări, la care domnul Pelin mi-a promis și niște răspunsuri, într-un interviu pe care îl vom face, iar acum mă voi referi numai la prilejul cu care am cunoscut eu Fundația „Pelin”, și anume: Festivalul-concurs de aforisme. Aforisme cu Pelin, vasăzică.
Deși invitată și în anii anteriori, deși cuprinsă cu aforisme în toate cele trei antologii apărute în urma concursurilor, abia anul acesta am reușit să ajung la festival. Prima zi a fost dedicată elevilor. Am asistat la o frumoasă reprezentație susținută de elevi ai mai multor școli, un rezultat al implicării lor încă de la ediția anterioară. Nu mai este, cred, nevoie, să subliniez efectul benefic în plan educativ al acestei implicări. De altfel, a doua zi, programul a debutat cu vizita scriitorilor invitați, distribuiți în grupuri de 4-5, la șapte școli din Tecuci și împrejurimi. Ecourile au fost favorabile din partea tuturor. Eu am participat, împreună cu scriitorii Vasile Ghica din Tecuci (organizatorul și inițiatorul festivalului), Petruș Andrei din Bârlad și Gheorghe Mârzac din Iași, la Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu” din Tecuci. Amfitrioană a fost chiar doamna directoare a liceului, iar partenerii noștri de dialog au fost elevi din clasele a XII-a și a VIII-a. Doamna profesoară a făcut o scurtă introducere, prezentându-le copiilor speciile literare scurte: aforismul și epigrama, iar scriitorii prezenți au exemplificat citind aforisme, poezii și epigrame. Întrucât toți scriitori, cu excepția mea, erau și profesori, aceștia au răspuns la întrebarea unei eleve: „Ce v-a determinat să vă alegeți această profesie?”. S-au depănat amintiri frumoase, dar care au avut și un caracter instructiv pentru elevi, în ceea ce privește alegerea meseriei.
După masa de prânz, două lansări de carte, antologii de aforisme: Daniela Toma – „Identități”, editura Art Creativ și Ionuț Caragea – „Aphorismes Roumain d’aujourd’hui”, antologie româno-franceză a cărei traducere în limba franceză a fost asigurată de eminentul traducător Constantin Frosin, apărută anul acesta la editura „Stella Maris” din Franța și în paginele căreia am onoarea să mă regăsesc printre cei 40 de aforiști. Scriitorul Ionuț Caragea a subliniat faptul că această carte, care a beneficiat și de prefața și de cronica unor distinși scriitori din Franța, este o carte „vie”, a cărei viață nu a sfârșit pe un raft, ci ea se vinde, inclusiv pe Amazon. Iar domnul Frosin, prezent la această lansare, a spus că pentru domnia sa, a fost o reală plăcere traducerea aforismelor cuprinse în antologie.
A urmat o dezbatere literară despre aforism, susținută de scriitorii: Mircea Coloșenco, Elis Râpeanu, Constantin Tudorache și Traian D. Lazăr, moderați de neobositul Vasile Ghica.
Festivalul a continuat la Ateneu, cu turnirul aforiștilor. De dimineață, autorii înmânaseră domnului Ghica trei pagini a câte 10 aforisme, care au fost jurizate, pe bază de motto, fără a se cunoaște autorul, după care juriul a ales trei dintre ele pentru finală. Am avut surpiza (chiar da, nu mă așteptam!) să mă număr printre cei trei. Turul doi s-a desfășurat astfel: Fiecare dintre finaliști citea, la alegere, una dintre cele trei pagini, iar publicul prezent trebuia să voteze pe unul singur, prin ridicarea mâinii. De data aceasta, surpriza a fost și mai mare, întrucât cele mai multe mâini ridicate în sală au fost pentru mine, ceea ce m-a plasat pe locul I. Am pus asta pe seama faptului că aveam mulți prieteni în sală, deși ei au spus că au votat „pe bune”. Oricum ar fi, e o bucurie. Și a avea prieteni e chiar o bucurie mai mare decât a fi un bun aforist. Pe locurile II și III s-au clasat ceilalți doi finaliști, ale căror aforisme au încântat audiența, dar care probabil au avut mai puțini prieteni decât mine: Pompiliu Comșa și Letizia Coza. Momentul de trecere până la premierea concursului desfășurat conform regulamentului a fost asigurat de un concert de pian susținut de pianista Mădălina Pașol și de câțiva mici pianiști pregătiți de domnia sa și de o doamnă profesoară (Dănilă, dacă am reținut bine) din Tecuci. Muzica a fost foarte bine primită și interpretările apreciate și mult aplaudate de cei prezenți.
În fine, festivitatea de premiere, peste care s-a trecut puțin cam repede și cam în grabă (e drept că lumea era destul de obosită). Păcat că premianții nu au mai citit cele 5 aforisme de fiecare! Premianții au fost mulți, din motive de spațiu nu îi voi numi aici (cu siguranță îi vor publica oganizatorii și se află și în antologia festivalului), marele premiu fiind acordat la nu mai puțin de… patru aforiști. Eu am obținut premiul revistei „Spații Culturale” din Râmnicu Sărat și țin să mulțumesc și pe această cale scriitorilor Valeria Manta Tăicuțu (redactor șef) și Nicolai Tăicuțu (redactor). De asemenea, alese mulțumiri Fundației Pelin, al cărei slogan este educație creștin-europeană fără frontiere, președintelui acesteia, Eugen Doru Pelin, președintelui Festivalului, Vasile Ghica, președintelui de onoare al festivalului – prof. univ. dr. Constantin Frosin, și juriului, alcătuit din 4 persoane, din care a acceptat să i se divulge numele doar domnul Constantin Tudorache.
Dincolo de partea oficială, m-am bucurat de revederea sau întâlnirea pentru prima dată și a altor confrați, în afară de cei numiți până acum: Dorel Vidrașcu (care a transmis salutul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a președintelui Doru Dinu Glăvan), George Drăghescu, Ionuț Calotă, Gina Zaharia, Adrian Răcaru, Mihai Batog Bujeniță, Cornelia Ursu, George Terziu, Pompiliu Comșa, Alina Breje, talentata Irina care ne-a încântat cu improvizațiile sale pianistice și cu pasiunea ei pentru artă, precum și alții pe care îi rog să mă ierte dacă nu mi i-am amintit acum.
Seara, după încheiera festivalului, am mers, împreună cu Letizia și Irina, la bibliotecă, unde avea loc Noaptea Bibliotecii, iar invitatul de onoare era Horia Zilieru. L-am ascultat puțin, apoi pe poetul tecucean Sterian Vicol și am vizionat un clip video in memoriam Dionisie Duma, cu această ocazie aflând și eu de poezia sa sensibilă și cu mesaj puternic și care, pusă pe muzica adecvată ca fundal, a impresionat profund asistența. Voi încheia cu două versuri care m-au fascinat în mod deosebit: „Bobul de grâu se coace și-l doare/ Matamorfoza trecerii-n pâine.” De fapt, mi se pare unul dintre cele mai frumoase aforisme.

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 5 octombrie 2019

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL al AFORISMULUI

51840666_772127096506280_254078776193843200_n
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL al AFORISMULUI,
pentru românii de pretutindeni
 
EDIȚIA a III-a, TECUCI
 
Organizatori:
– PRIMĂRIA TECUCI ,
– FUNDAȚIA PELIN,
– BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ” ȘTEFAN PETICĂ”
 
CONCURENȚII vor trimite în perioada 1 mai-15 iulie 2019 la adresele: fundatiapelin@yahoo.com; vasghica@gmail.com
 
1) -30 de aforisme care să se încadreze,la alegere,în una din cele trei secțiuni:aforisme filosofice,umoristice,paradoxuri;
 
2) – comentariul unui aforism celebru(10 rânduri).
 
3) –adresa poștală,telefon,mail.
 
Premianții vor fi invitați la Tecuci.
Cei care doresc să participe la Turnirul aforiștilor vor avea asupra d-lor un set de patru pagini cu câte 10 aforisme (altele decât cele trimise pentru concurs).
Se vor acorda premii constând în:trofee,diplome,plachete,cărți.
 
În program:
– 3 octombrie, ora 17,00: Aforismul românesc actual: opinii, propuneri (dezbatere).
– 4 octombrie, ora 9,30: Deplasare în școli ;
ora 14,00: Lansarea volumului: AFORISMES ROUMAINS D’AUJOURD’HUI, coordonator principal Ionuț Caragea;
ora15,00: Turnirul aforiștilor;
ora 16,00: Gala premiilor.
ora 17.00: Recital de pian – „Maeştri şi discipoli”
 
Președinte de Onoare,
Prof.univ. C-tin Frosin
 
Președinte Fundația Pelin ,
Eugen Doru Pelin
 
Președinte Festival,
V.Ghica
Premianţii vor fi invitaţi să participe la festivitatea din 3 – 4 Octombrie 2019, ce va avea loc la sediul Fundaţiei Pelin din Tecuci, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 60 , jud. Galati.

Festivalul National de Pian „Alexandru Demetriad” editia a III-a

55575603_793225381063118_5960467347515899904_n

Programul festivalului:

Ora  9-10     Acomodarea cu pianul de scenă;

Ora 10        Deschiderea festivă  a activităților;

Ora 10,30      Evoluția copiilor-după desfășurătorul de mai sus(secțiunea I);

Ora13,30          pauză de masă;

Ora 14,30       Evoluția copiilor(secțiunea a II a);

Ora 16          Festivitatea de premiere;

Ora 17        Deplasare la M-rea Cârlomănești pentru cazare și cină;

Regulamentul
Festivalului Naţional de interpretare pian”Alexandru Demetriad” iunie 2019-Tecuci
Aspecte generale:
Festivalul Naţional de interpretare pian „Alexandru Demetriad” are ca principal scop promovarea tinerelor talente musicale din domeniul artei pianistice de amatori şi viitori profesionişti.
Ediţia a IlI-a a Festivalulului se va desfăşura în ziua de 15 iunie, 2019, în sala Ateneului din ‘Tecuci, situat in str. l Decembrie 1918, nr.60.
Organizator:  Fundaţia PELIN
Organizare:
Festivalul se adresează copiilor şi adolescenţilor din ţară care îşi însuşesc arta pianistică în cadrul cercurilor de pian de la Palatele şi Cluburile Copiilor, Asociaţii culturale, Case de cultură, Scoli populare de artă, etc, precum şi elevilor de la şcolile şi liceele de artă.
La această ediţie Festivalui se va desfăşura pe 2 secţiuni:
a)Secţiunea 1, pentru elevii de la Palate, Cluburi,Asociaţii etc- Sâmbătă, 15 iunie, ora
3.Condiţii de participare:
– Elevii de la secţiunea 1 vor prezenta 1 sau 2 piese muzicale din repertoriul românesc sau internaţional care, împreună, să dureze maxim 5 minute.
– Elevii de la secţiunea 2 vor prezenta 1 sau 2 piese muzicale din repertoriul românesc sau internaţional care, împreună, să dureze maxim 10 minute. Elevii care optează pentru 2 piese, acestea să fie din perioade muzicale diferite (ex.preclasic-clasic, sau clasic-romantic, etc)
Înscrierea se va face până la data de 10 mai 2019.
Fiecare instituţie se poate prezenta cu maxim 5 elevi de vârste şi ani de studiu diferite. Profesorul instructor(însoţitor) va transmite pe adresa de email Fundaţiei Pelin un tabel care să cuprindă următoarele:
Antet       lnstituţia…
Nr .-   Numele şi prenumele – Clasa/ varsta – An de studiu – Repertoriul (piesa-compozitorul) – Observaţii
Conducător instituţie,
Profesor instructor,
Semnătura,(L:S) Semnătura,
Sunt admişi elevi între 6-18 ani.
4 Alte precizări:
Festivalul nu se desfăşoară sub formă de concurs.
El are menirea de a promova muzica şi copii în curs de formare pianistică. Astfel toţi copii şi adolescenţii participanţi vor primi diploma de participare şi simboluri ale festivalului.
Instituţiile participante (părinţii) vor asigura transportul copiilor şi al însoţitorilor acestora.
Organizatorii vor asigura cheltuielie aferente: masa pe durata festivalului, cazarea celor care optează pentru aceasta, cheltuieli de logistică etc.
În acest sens solicităm participanţilor să ne comunice numărul participanţilor şi al însoţitorilor şi opţiunea lor pentru cazare.
Se vor acorda doua Premii Speciale unde copii desemnaţi de un „juriu” ad-hoc vor fi răsplătiţi cu o vacanţă la mare de o săptămână impreuna cu parintii la vila „Orange” din Costineşti.
Inscrierile se fac la adresa de email:
fundatiapelin@yahoo.com sau la tel: 0722.404369
Preşedinte Fundaţie,
Pelin Doru Eugen

Festivalul National „Cântecul ce ne Uneşte” – ediţia a IIa.

50958975_764023907316599_5346256942236958720_o

Duminică, 9 iunie 2019, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în municipiul Tecuci va avea loc cea de a doua editie a Festivalului  National „Cântecul ce ne Uneşte”.

Organizatorii acestui eveniment sunt:  Protoieria Tecuci,  Fundaţia Pelin si Asociaţia Camerata Muzicală „Olimpian Studio”.

Inscrierile se fac la adresa de email:
fundatiapelin@yahoo.com
sau la tel: 0722.404369

Moment Istoric Tecuci

DSC_0274

Stimați cetateni,

În primul rând, aș dori să mulțumesc prof. Vasile Ghica si Fundatiei Pelin, gazdele acestui eveniment pentru a mă fi inclus pe lista invitaților la dezvelirea bustului eroinei, aproape necunoscute, deși este asociată cu primul act statal democratic de unire a tuturor românilor – Ecaterina Cocuța Vogoride.
În acest context, sunt onorat să pot transmite inimoșilor tecuceni care au contribuit la realizarea acestui eveniment, autorităților publice locale, precum și tuturor participanților de astăzi la dezvelirea statuii Ecaterinei Cocuța, salutul și felicitările pentru această realizare, din partea președintelui Academiei Române, Prof.univ.dr. Ioan Aurel Pop, istoric cunoscut și respectat nu numai pentru excelența în cercetarea istorică sau în promovarea studiului istoriei în învățământul terțiar românesc, dar și pentru opiniile sale publice, deschise, cu privire la însemnătatea memoriei istorice pentru viitorul unui popor și al unei națiuni.
Restituirea istorică, a memoriei istorice, a adevărului istoric, reprezintă canavaua pe care urmează a se țese prezentul și viitorul. Iar aspectul esențial al acestor restituiri este, fără îndoială, semnificația. Prin ceea ce Dumneavoastră ați realizat aici, la Tecuci, ați sporit, de fapt, zestrea de semnificație a trecutului acestui neam, semnificație care nu este deloc locală, ci aspiră la a avea conotații cel puțin naționale. Restituirea unui erou este mai mult decât o victorie, este o consolidare a justificării prezentului prin actele și faptele trecutului. Filosofii au spus că ceea ce este real este și rațional. Ceea ce a făcut eroina căreia Dumneavoastră îi dați astăzi dreptul de cetățenie istorică a fost tocmai să confirme acest dicton – da, înfăptuirea unirii de la 1859 a fost, prin grația acestei Doamne a neamului românesc, o manifestare de raționalitate a istoriei.
Eroii nu se nasc, eroii sunt creați de împrejurări care le reclamă curajul, iscusința dar, mai presus de toate, responsabilitatea. Există, desigur, un moment de grație în care disponibilitatea responsabilă a persoanei pentru un act de mare semnificație socială trebuie să se întâlnească neapărat cu bifurcația istorică, cu acel punct instabil al traiectoriei istorice, din care orice dezvoltare este posibilă, dar nici una predictibilă. Evoluția istorică reală este inteligibilă mai ales din această perspectivă a punctelor de indecizie în care au apărut personalități, am putea spune, providențiale, care au înclinat balanța într-o anumită direcție. Din fericire pentru poporul și națiunea română, în punctul de bifurcație istorică de la 1859, a apărut Doamna Ecaterina Cocuța Vogoride care a avut înălțimea de spirit, imperativul moral și curajul civic de a ne orienta destinul spre ceea ce suntem astăzi.
Stimați participanți la această emoționantă și semnificativă restituire a adevărului istoric, iată, pecetluit și în piatră, în încheierea scurtei mele alocuțiuni, dați-mi voie să iterez, atât din partea președintelui Academiei Române, Prof.univ.dr. Ioan Aurel Pop, cât și din partea mea, ca originar din împrejurimile Tecuciului, felicitări pentru actul Dumneavoastră patriotic și național. Astăzi, Pantheonul virtual, nu al tuturor zeilor, ci al tuturor eroilor României, a mai primit un locatar:  Ecaterina Cocuța Vogoride.

Vivat, crescat, floreat România.

Academia Romana,
Prof. Dr. Emil Dinga

Festivalul „Cantecul ce ne uneste” ROMANIA 100

Duminică, 17 iunie 2018, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în municipiul Tecuci au avut loc ample activităţi cultural-artistice şi educaţionale, dedicate Centenarului Unităţii de credinţă şi de neam

Organizatorii acestui eveniment au fost Protoieria Tecuci, Fundaţia Pelin si Asociaţia Camerata Muzicală „Olimpian Studio”.

In sala de şedinţe a protoieriei, s-a desfăşurat Festivalul de cântece pentru copii România 100 – „Cântecul ce ne uneşte”, în cadrul căruia corurile participante cu tineri îmbrăcaţi în frumosul port tradiţional românesc au interpretat  cântece patriotice şi populare romanesti.

Programul s-a încheiat cu prezentarea concertului-lecţie „Enescu pe înţelesul tuturor” de către invitaţii de la Opera Naţională Bucureşti, în care, părţi din lucrările muzicale ale marelui compozitor au fost redate publicului prezent într-o emoţionantă şi deosebită interpretare.

La final, directorul Operei Naţionale din Bucureşti, dl Ştefan Ignat a oferit tuturor grupurilor corale şi interpreţilor, diplome de participare, adresând tinerilor îndemnul ca această activitate foarte necesară şi constructivă pentru ei să aibă continuitate.