AFORISMUL – STATUIA UNUI GÂND CE SE VREA NEMURITOR

IMG_6151

Interviu Nicolae MAREȘ – Vasile GHICA

 

Lec mi-a pus mintea pe bigudiuri

Cum ați ajuns la aforism, Domnule Ghica?

În copilărie, pe căi ocolite, am început, ca tot românul, cu versuri. În clasa a III-a, pregătisem o poezioară dedicată, de 8 Martie, tovarășei învățătoare. Văzând titlul, colegul de bancă a trecut la șantaj: – Dacă nu-mi dai două penițe, te spun tovarășei! Totuși, am recidivat . În clasa a VII-a, aveam chiar o rubrică la gazeta de perete a școlii. În liceu am fost la un concurs al tinerelor speranțe. În facultate, am dat-o pe jurnalism. Pentru o știre publicată de Viața studențească, primeam niște bănuți suficienți pentru o friptură și o halbă de bere. Atunci am câștigat, din scris, cei mai mulți bani. La literatură am renunțat. Am întrebat-o, chiar în anul întâi, pe o funcționară, cam câte volume are Biblioteca Eminescu. Mi-a dat cifra exactă: două milioane și ceva. Oho, mi-am zis eu pe un ton moromețian: – Cum să te bați cu ăștia? Și am închis capitolul. Ajuns la catedră, am continuat să fiu un asiduu cumpărător și cititor de literatură. Într-o zi am luat de la librărie cărticica Gânduri nepieptănate a polonezului Stanislaw Jerzy Lec, apărută la Junimea, tradusă de dvs., stimabile  domn, Nicolae Mareș. Am citit și am recitit cărțulia de nu știu câte ori, în noaptea aceea. O știam pe de rost. M-a prins somnul doar spre ziuă. Am înțeles atunci că, prin intermediul acestei minuscule specii, aș putea să comunic și eu cu semenii. Aveam 31 de ani. Timp de jumătate de secol, această zgâtie de aforism mi-a furat liniștea, mi-a pus mintea pe bigudiuri, dar mi-a adus și ceva satisfacții.

Știți că aforisme din Lec se citau în timpul războiului rece și la Tribuna ONU.  Eu l-am cunoscut la Varșovia în 1965. Erau reviste în Polonia, care trăiau din publicarea a 8-10 aforisme din Lec. Și apăreau în sute de mii de exemplare. Și la noi le-am publicat, inclusiv în România literară, pe vremea în care Geo Dumitrescu era redactor șef, dar cu pseudonimul Nicolae ARMES.

 –  Cum îl definiți aforismul?

 – Am încercat de mai multe  ori să-l pictez în câteva vorbe. Îmi amintesc o variantă. Aforismul ar putea fi statuia unui gând.

 Care a fost calea aforistică a scriitorului Vasile Ghica, fie ce-o fi, departe de București, trăind de când se știe la Tecuci?

 Începusem să public, pe ici pe colo, câte un grupaj de ziceri.

Și ați rămas consecvent !

Îmi amintesc cum prin anii 70 s-a anunțat, cu surle și trâmbițe, sosirea Cenaclului Flacăra al poetului Adrian Păunescu. Organizatorii le-au cerut condeierilor să le dea câteva pagini din ce au ei mai bun. Lui Păunescu îi plăcea să citească, pe parcursul manifestării, secvențe din textile aborigenilor. Culmea, s-a oprit asupra aforismelor mele. M-a chemat pe scenă, apoi la București. Mi-a făcut rubrică săptămânală în celebra lui revistă cu un tiraj de 600.000 de exemplare. De aici, le lua Ion Ghițulescu și le citea dimineața la Radio 1, iar fantasticul Paul Grigoriu le comenta, uneori, pe Radio 2. M-am obrăznicit și am dus un manuscris la Editura Junimea din Iași. A fost aprobat imediat,dar am așteptat șase ani la rând, pentru că nu existau decât 15 edituri în țară.

Acum sunt cca. 5000

 –  Pe baza chestionarelor aplicate cititorilor,  s-a ajuns la tirajul de 100.000 de volume. Era prea frumos să poată fi adevărat.A venit  însă Revoluția…. Câțiva ani buni, românii nu au mai citit decât ziare. După alți ani, a apărut oportunitatea traducerii în limbi de circulație universală. Trei traducători de excepție: C-tin Frosin (l.franceză),Petru Iamandi (l.engleză) și Fatma Sadâc (l.turcă) mi-au tradus trei volumașe pe care le-au trimis în afară, de unde s-au întors cronici favorabile. Cu volumul În ghearele râsului am luat un premiu în țară și altul la Beirut.A urmat lansarea cărții la Forumul Asia-Europa și la Congresul scriitorilor arabi. Cartea și-a continuat drumul la Madrid și în țările de limbă spaniolă. Asha Bhosle, o mare cântăreață și actriță din India a pus, ca titlu, pe un album aniversar, un aforism de-al meu (a precizat și numele autorului). A vândut zece milioane de albume. Cel mai important premiu l-am luat la Torino. Apoi, trei aforisme de-ale mele au figurat în subiectele de la Bacalaureat. Au mai fost și alte bucurii, dar nu am sentimentul că am atins niște cote superlative. Mai caut încă. Am publicat prea multe aforisme, nu am manifestat, uneori, suficientă exigență în selecția textelor.

IMG_6167

  Nu vreau să trec la o altă întrebare, fără a vă felicita în mod cordial pentru organizarea Festivalului de aforistică pentru românii de pretutindeni de la Tecuci. Cum îl veți dezvolta?

 – Am organizat acest festival împreună cu domnul Eugen Pelin, presedintele Fundației Pelin și cu sprijinul financiar modic din partea Primăriei si a unor oameni de afaceri locali.

Primăria din Tecuci nu conștientizează oare că prin scriitorul Vasile Ghica și prin ceea ce face Fundatia Pelin în această direcție intră în istorie ?

IMG_6080

Modestia mă îndeamnă să nu vă răspund.

  • De acord, dar arătați, vă rog, interviul primarului. Nu de altceva dar algerile bat la ușă !
  • Eu vă răspund doar că am fost onorați de prezența unor personalități de renume internațional: acad. Nicolae Dabija (Republica Moldova), acad.Naji Naaman (Liban), eminescologii N.Georgescu și Th.Codreanu, c riticul literar Doina Rizea,poetul și traducătorul C-tin Frosin. Printre premianți s-au aflat scriitori din: Franța, Canada, SUA, Italia, Isrel, Republica  La ediția a patra, (dacă pandemia se va îndura să ne părăsească), așteptăm să vină de la Paris două somități: Francois Vaucluse și Creola Băltărețu Thenault. Ne propunem pentru viitoarele ediții să operăm o selecție mult mai riguroasă a textelor, să adâncim calitatea dezbaterilor și să avem o participare mai bogată din partea scriitorilor români din afara granițelor țării.
  • Personal am convingerea că, începând de la cronicari și până azi, românii au dezvoltat o literatură sapiențială de prestigiu. De ce  oare „elitele” nu îi dau locul cuvenit azi? Din ignoranță sau din invidie?
  • Dacă deschidem diverse antologii ale aforismului românesc realizate de Centrul Cultural Galați, de Efim Tarlapan, de Fabricio Caramagna (scoasă la Torino și difuzată în toată Europa) sau cea a sârbului Alex.Ciotrici, putem observa, cu ușurință, că această specie a fost îndrăgită și ilustrată de mari scriitori valoroși cum ar fi: cronicarii, D.Cantemir, B.P.Hașdeu,  Titu Maiorescu, M. Eminescu, N.Iorga, Emil Cioran, Lucian Blaga, C-tin Noica, iar din cei de azi:  Grigurcu, Th.Codreanu, Valeriu Butulescu, N.Petrescu Redi, Nicolae Mareș, Mircea Oprea, C-tin Ardeleanu etc.
  • Cu toate acestea, un distins domn din conducerea Uniunii Scriitorilor Români îmi spunea că aforismul românesc actual nu există. Iar unele edituri și aproape toate revistele USR nu publică aforisme. Cred că această culpabilizare a unei specii nu s-a mai întâmplat nicăieri în lume. Este adevărat că se tipăresc multe volume de aforisme de nivel mediocru. Dar nu apar destule cărți foarte proaste de poezie, de ce nu și de proză? Desconsiderarea aforismului contemporan nu este o chestiune de invidie, ci de necunoaștere a realității.
  • Împărtășesc întegral punctul de vedere al Domniei Voastre. Să nu cedăm : Blaga a debutat acum o sută de ani cu volumașul – Pietre pentru templul meu, pe care Tudor Vianu l-a elogiat imediat dupî apariție în presa vremii. Mai mult, în secolul al XIX-lea receptarea lui Goethe în românește s-a făcut prin traduceri frecvente din aforistica /sentințele/ titanului de la Weimar.
  • Tinerii din Tecuci au intrat pe harta culturală a lumii
  • În altă ordine de idei, știu că profesorul Ghica pregătește tineri pentru aforistică, că lărgește astfel baza răspândirii. Cum merge proiectul?
  • Încă de la prima ediție a Festivalului nostru,ne-am îndreptat atenția spre elevi, viitorii noștri cititori și creatori.Am ieșit chiar din tiparele obișnuite când, la întâlnirile cu elevii, scriitorii citeau iar ei ascultau sau butonau telefoanele mobile. I-am rugat pe ei, ca sub îndrumarea profesorilor să lucreze. Și s-au apucat de treabă. Au căutat în biblioteci ori pe internet aforisme, l e-au grupat tematic, le-au comentat, s-au contrazis, au alcătuit și ei simple cugetări pornind de la proverbe, au făcut desene după ele. Observând înaltul spirit de creativitate al elevilor, acad.Naji Naaman m-a rugat să selectez 50 de lucrări.  După câtva timp,echipa distinsului oaspete a realizat cărticica Gânduri desenate, în șase limbi, 3000 de exemplare și difuzată în multe țări, inclusiv pe rețelele de socializăre. S-a scris atunci că acești tineri au așezat Tecuciul pe Harta Culturală a Lumii. Este,evident,o exagerare, dar acești  tineri  reprezintă pentru noi un câștig și o speranță.

 

Consemnare :   Nicolae MAREȘ,   fost ataşat,  ministru  plenipotenţiar şi director în Ministerul Afacerilor Externe;  primul director al Bibliotecii Române de la Paris; primul şef al Misiunii diplomatice române de la Skopje, etc.